Implicatii psihosociale ale diabetului zaharat

asupra persoanelor afectate

1)Am diabet. Ce ma fac ?

O intrebare care in mod sigur ne-ar macina pe oricare dintre noi in situatia in care am afla  ca avem o afectiune cronica ce ne-ar impune o modificare a stilului de viata cu care suntem obisnuiti. Pentru ca a trai cu diabet presupune a-ti modifica, poate, radical stilul de viata, inseamna a introduce in viata ta alte ganduri, alte obiceiuri, alte deprinderi si asta nu e usor. De-a lungul timpului cei care au trait in preajma persoanelor cu diabet au constatat ca diverse sentimente pot pune stapanire pe cel care afla ca este afectat de diabet, mai ales in perioada imediat urmatoare aflarii unei asemenea vesti. Modul in care un om reactioneaza in momentul diagnosticului de diabet variaza in functie de varsta de debut si circumstantele in care afectiunea a fost descoperita ( intamplator, la pacienti asimptomatici, datorita prezentei simptomelor  clinice clasice, ori a aparitiei complicatiilor acute sau cronice ). Un scolar sau un adolescent care primeste un diagnostic de diabet insulinodependent au cel mai adesea un sentiment de revolta, furie, neacceptare, rusine fata de colegi, etc. Un tanar adult, cu studiile terminate si care are o familie, are de regula o rectie incomparabil mai mica si aproape neglijabila daca tipul de diabet este insulinodependent. Cele mai negative reactii survin la persoanele a caror pozitie profesionala depinde de ‚”imaginea „ pe care factorii de decizie din institutie ar putea-o avea fata de prezenta bolii.Multe persoane din aceasta categorie prefera sa-si ascunda boala, fapt ce ar putea avea efecte nedorite asupra calitatii ingrijirii afectiunii.Diabetul adultului si varstnicului, mai ales cel insulinodependent este perceput ca un  handicap major. Dupa varsta de 60 ani si in special la persoanele la care diabetul a fost descoperit intamplator, reactia este mult mai atenuata. Toate aceste situatii sunt normale. Diagnosticarea unei boli cronice constituie o experienta stresanta pentru oricine. Iar numeroasele incertitudini privind o multitudine de aspecte ale vietii in care este aruncata o persoana diagnosticata cu diabet ar putea fi rezolvate printr-o atenta  conlucrare a echipei medicale de ingrijire a diabetului cu persoana in cauza ,familia acesteia si chiar persoane din anturajul apropiat. O atitudine deschisa catre o comunicare cinstita din partea tuturor celor implicati, prezentarea treptata  unor informatii scurte, clare  si pe intelesul fiecarei persoane, din partea personalului de ingrijire, implicarea anturajului apropiat ( familie, prieteni, colegi de scoala, colegi de serviciu, vecini apropiati )in sustinerea emotionala si fizica a unei persoane diagnosticate cu diabet, reprezinta factori ce contribuie la succesul ingrijirii acestei afectiuni si intarzie aparitia complicatiilor acute si cronice ce ar putea aparea.

Ce ar putea sa faca o persoana diagnosticata cu diabet ?

In primul rand sa se informeze. Sa caute surse de informare autentificate si sigure care sa le ofere cat mai multe informatii despre afectiune si despre solutiile la indemana care sa transforme viata unei persoane cu diabet intr-o viata normala. Surse de informare sigure sunt reprezentate de reteaua medicala la dispozitie ( medic de familie, medic diabetolog,asistente educatoare in diabet, asistente medicale specializate in diabet ), carti despre diabet scrise de autoritati in domeniu, site-uri ale unor organizatii implicate in ingrijirea diabetului. Desigur, internetul este la indemana in zilele noastre ca si reteaua sociala care ne inconjoara ( prieteni, rude ,vecini binevoitori si saritori, alti pacienti cu diabet, etc.) dar informatia venita din aceste directii trebuie atent selectata, nefiind intotdeauna sigura. Pe de alta parte invatarea din experienta altora este benefica si la indemana oricui si este recomandata cu conditia sa fie filtrata prin filtrul personal al fiecaruia si sa fie verificata cu sursele sigure de informare.

In sprijinul persoanelor cu diabet vin apoi, programele nationale de ingrijire prin care o persoana cu diabet zaharat poate beneficia de cele mai reduse costuri  ale ingrijirii afectiunii sale : aparate gratuite de testare a glicemiei, teste gratuite, insulina gratuita, medicamente gratuite, anumite controale periodice gratuite, educatie medicala gratuita. Pentru ca trebuie sa recunoastem ca pentru ingrijirea acestei afectiuni este nevoie de o anumita alimentatie ( care poate pune in dificultate din punct de vedere financiar unele persoane ), aparate de monitorizare a glicemiei, teste de glicemie, anumite medicamente, controale periodice, toate insemnand costuri alocate acestei afectiuni.

Medicul de familie  este prima persoana care trebuie sa afle despre afectiunea aparuta, dupa care persoana cu diabet va fi indrumata catre un medic diabetolog pentru luarea in evidenta si  monitorizarea diabetului nou aparut(se va face o fisa in care vor fi trecute toate datele legate de diabet : regim alimentar, indicatii despre exercitiul fizic recomandat, tipul de tratament si doza acestuia, complicatii ale diabetului )Atat tratamentul cat si regimul alimentar vor fi adaptate de la o etapa la alta, in functie de evolutia afectiunii, de aparitia bolilor asociate si progresele terapeutice. Cu aceasta ocazie persoana cu diabet va primi un „carnet de diabet” pe care va trebui sa-l poarte asupra sa pentru ca reprezinta dovada ca a fost inclusa in programul de diabet si pentru ca in acest carnet va fi trecut periodic tratamentul urmat ceea ce poate fi foarte util unei echipe medicale de ingrijire a diabetului in anumite situatii.Prin contactul cu medicul diabetolog si alti reprezentanti ai echipei medicale de ingrijire a diabetului (asistente educatoare, asistente medicale specializate in diabet, etc. ) o persoana cu diabet are posibilitatea de a afla toate amanuntele legate de afectiune si particularitatile ei de ingrijire.

Ori de cate ori mergeti la medic anuntati ca aveti diabet zaharat, astfel ca fiecare medic sa evite medicamente ce ar putea interfera  cu glicemia, ar masca hipoglicemia, etc. Purtati la dumneavoastra o legitimatie sau o bratara, medalion pe care sa fie notate cuvintele : am diabet, tipul tratamentului, instructiuni in caz de hipoglicemie, numele, adresa, un numar de telefon care poate fi apelat in caz de urgenta !

Si apoi ce ramane de facut unei persoane diagnosticate cu diabet zaharat ? Sa incerce sa se integreze normal in viata. Sa accepte diabetul in viata sa ca pe un prieten care nu tradeaza si nu ca pe un dusman si asfel va impune o atitudine normala fata de sine tuturor celor din jur.Vor fi , probabil, momente in viata cand veti fi parasiti de cei considerati foarte apropiati, dar acest fapt este un test de fidelitate si de verificare a celui apropiat si nu ar trebui perceput tragic. Intotdeauna vor exista in jur si oameni adevarati care sunt capabili sa inteleaga ca persoana cu diabet este o persoana conditionat sanatoasa si nu una bolnava.

Diabetul nu este o bariera in calea unei vieti sociale active !

Cand mergeti in vizite sau la restaurante alegeti cu grija alimentele din meniu de care aveti nevoie !

Nu va rusinati sa spuneti gazdei ca nu aveti voie sa mancati prea dulce sau prea gras !

Nu aveti nevoie sa consumati bauturi alcoolice pentru a fi sociabili ! Le puteti inlocui cu bauturi racoritoare ! Daca , totusi , ati consumat alcool trebuie sa stiti ca exista riscul unei hipoglicemii si sa aveti grija sa consumati alcool dupa o masa in care ati avut suficienti HC !

Nu spune nimeni ca este usor ! Dar existenta unui numar foarte mare de persoane cu diabet care vietuiesc 30-50 ani cu aceasta afectiune si a multor personalitati din viata publica care reusesc sa impace aceasta afectiune cu diverse stiluri de viata „la vedere „ , ne demonstreaza ca se poate trai normal si cu diabet daca vrem sa facem asta !

 

 

 

2 ) Am carnet auto.  Am diabet. Mai pot conduce masina ?

Nimeni nu poate sti in care moment al vietii putem afla ca avem diabet. Multe persoane adulte care afla un asemenea diagnostic sunt conducatoare auto. Ce e de facut in acest caz ?  Atat persoanele cu diabet insulinodependent cat si cele cu diabet insulinoindependent pot obtine permis auto pentru uzul personal. Profesiunea de sofer profesionist, insa, mai ales pentru autovehicule grele, nu este recomandata. In aceasta situatie se impune reorientarea profesionala. In ceea ce priveste conducerea autoturismului personal aceasta se poate face cu cateva precautii:

O persoana cu diabet nu trebuie sa porneasca la drum daca exista semne ce ar putea indica o hipoglicemie, daca apar modificari ale vederii sau daca exista complicatii ale diabetului de tip  neuropatie periferica si nu simte pedalele sau volanul !

Daca sunteti sub tratament insulinic sau medicatie orala hipoglicemianta nu conduceti niciodata nemancati sau la scurt timp dupa ce vi s-a schimbat doza de medicamente !

Determinati-va glicemia inainte de a va urca la volan din ora in ora sau la nevoie, in calatoriile lungi !

Purtati la loc vizibil in masina, zahar ! Imediat ce va suspectati a avea o hipoglicemie, trageti la marginea bordurii, opriti motorul si scoateti cheile din contact ! Luati zahar ! Semnalizati avarie! Mancati apoi mar, paiine ! Nu plecati la drum daca nu v-ati revenit complet ! Ar fi indicat sa va testati glicemia si sa nu plecati pana cand glicemia nu este peste 100 mg%.

Eviteti conducerea auto pe timp de noapte sau vreme nefavorabila (ceata, ploaie )!

Evitati orice consum de alcool cu 24 ore inainte de folosirea vehiculului !

Purtati asupra dumneavoastra carnetul de diabet !

Familia, colegii sau prietenii sa fie informati despre traseul calatoriei si timpul necesar efectuarii lui ! Dupa ce ajungeti la destinatie anuntati pe cineva ca ati ajuns cu bine !

Este o obligatie morala din partea oricarui conducator auto sa nu pericliteze viata celor aflati in masina , a celorlalti participanti la trafic si chiar propria viata  !

 

3 ) Am diabet.  Ce meserie pot sa practic ?

Teoretic, persoanele cu diabet zaharat echilibrat prin dieta si fara complicatii pot face orice meserie. Persoanele tratatie cu medicamente hipoglicemiante sau cu insulina, nu pot lucre in politie, armata, servicii de pompieri sau aviatori.Persoanelor  aflate sub tratament insulinic, de obicei, nu li se permite sa conduca masini de transport pasageri, vehicule mari care transporta marfa, trenuri, avioane.

Daca sunteti sofer profesionist puteti sa va continuati meseria numai daca diabetul dumneavoastra poate fi echilibrat cu biguanide (Metformin, Siofor, Meguan, Glucophage, Metfogamma, Buformin, Silubin ) sau tiazolidindione (Actos, Avandia ), intrucat nu exista riscul hipoglicemiei !

De asemeni, persoanele tratate cu insulina sau sulfamide hipoglicemiante (Glibenclamid,Maninil, Glucotrol, Glurenorm, Diaprel, Diabrezide, Amaryl ), nu pot fi scafandri sau marinara, nu pot lucra la inaltime (angajati la circ,  lucratori pe schele , etc. )sau in munci in care lipsa atentiei ( hipoglicemie ) ar fi periculoasa atat pentru siguranta proprie sau pentru siguranta altora (lucrul cu masini automatizate, conducerea auto, semnalizatori, etc. ).

Nu este recomandat nici lucrul in ture, inclusiv cu tura de noapte . Daca nu se poate efectua o schimbare la locul de munca si exista riscul pierderii serviciului mergeti la medical diabetolog si incercati o schimbare a schemei de tratament.

La serviciu trebuie sa spuneti colegilor apropiati si sefului de serviciu ca aveti diabet pentru a putea fi intelesi atunci cand aveti nevoie de o pauza pentru efectuarea glicemiei, administrarea insulinei sau respectarea dietei sau cand aveti nevoie sa vi se permita efectuarea controalelor periodice.

Daca lucrati deja intr-un serviciu contraindicat in diabetul zaharat aveti obligatia morala si uneori contractuala de a va anunta superiorii ca aveti diabet zaharat ! In multe circumstante acest lucru va va fi util si va va permite sa va continuati munca, probabil, in mai multa siguranta.

Daca aveti probleme la serviciu legate nejustificat de boala, apelati la medicul care va ingrijeste, de urgenta ! De asemeni, daca efortul fizic sau conditiile de lucru impuse de serviciu va depasesc capacitatea de munca, apelati la medical curant pentru a va putea sfatui !

Daca avti complicatii ale diabetului ( dupa multi ani de diabet ) puteti consulta medical pentru a vedea daca nu va incadrati in conditiile de pensionare sau necesitati numai schimbarea locului de munca.

Daca la locul de munca nu aveti oferita posibilitatea de a va lua hidratii de carbon necesari din alimentatie, aduceti-va mancare de acasa ! Purtati intotdeauna la serviciu zahar, mere, paiine ! Cautati-va un loc curat unde va puteti efectua glicemia sau va puteti administra insulina ! Daca aveti circulatia proasta asigurati-va ca aveti picioarele calde in timpul serviciului . Daca nu fumati ( toti diabeticii ar trebui sa NU FUMEZE ) rugati colegii sa nu fumeze in aria in care lucrati .

4) Imi place sa calatoresc. Am diabet.  Mai pot face asta ?

Da ! O persoana care afla ca are diabet poate sa calatoreasca oriunde in lume cu conditia sa incerce sa aiba un echilibru glicemic si sa respecte cateva precautii : autocontolul glicemic sa fie mai des efectuat pentru a controla mai bine evcentualele variatii glicemice aparute datorita schimbarilor  activitaii fizice si a dietei !

Persoanele insulinodependente sa nu plece in calatorii fara o mica gustare si un flacon cu glucagon si sa evite sa calatorasca singure.

In cazul calatoriilor cu avionul exista linii aeriene care asigura meniuri special pentru persoanele cu diabet. In cazul utilizatorilor de pompa de insulin este indicate  o dovada medicala necesara la controlul cu detectorul de metale. Pompa trebuie verificata ulterior pentru a depista o eventuala resetare.

In cazul diferentelor mari de fus orara este necesara o adaptare a dietei si tratamenului sub un control permanent al glicemiei.

Transportul insulinei in se face in sacose frigorifice, asigurandu-se o temperature de 4-8 ° C, evitandu-se atat incalzirea ei cat si inghetul. In avion, insulina se pune in bagajul de mana. In cala exista riscul sa inghete.

Este recomandabil ca o persoana cu diabet plecata in calatorie sa poarte asupra sa permanent carnetul de diabet, iar in calatoriile lungi , in care are nevoie de glucometru, teste, seringi sau alte dispozitive de injectat insulina, ace, insulina, sa solicite medicului curant, inainte de plecare, un referat medical din care sa reiasa ca are diabet si urmeaza tratament cu insulina pentru a nu exista anumite suspiciuni asupra sa.

Persoanele cu diabet dezechilibrat, instabil sau complicat, ar trebui sa evite sa calatoreasca in situatia in care nu este absolute necesar.

 

 

5 ) Vreau o familie. Am aflat ca am diabet. Cum ma afecteaza D.Z. in alegerea mea ?

Alegerea unui partener  este o etapa importanta in viata oricarei persoane fie vorba despre casatorie sau nu. In mod special , o persoana cu diabet are nevoie de sprijinul emotional si fizic al unui partener. Insa, in acest caz, partenerului trebuie sa i se explice in ce masura diabetul zaharat ar putea afecta relatia. De exemplu, partenerul unei persoane cu diabet ( fie el femeie sau barbat ) trebuie sa cunoasca rigorile alimentare si de tratament impuse de afectiune si de asemenea sa fie educat in privinta simptomelor hipoglicemiei si a masurilor ce trebuiesc luate in acest caz.

Partenerul unei persoane cu diabet trebuie sa fie constientizat despre posibilitatea aparitiei complicatiilor cronice si despre posibilitatea transmiterii diabetului la mostenitori (riscul pentru copil de a face diabet este greu de stabilit si depinde de mai multi factori ; daca ambii parinti au diabet insulinodependent riscul de transmitere la copil exista intr-un procent mai mic decat daca ambii parinti au diabet insulinoindependent, daca tatal are diabet, riscul de transmitere la copil este mai mare decat daca mama are diabet ).

Partenerul unei femei cu diabet trebuie sa stie ca o eventuala sarcina trebuie atent planificata si ca pe parcursul ei pot aparea probleme precum avorturi spontane, nasterea unor copii cu probleme in cazul dezechilibrului metabolic, ca pot aparea probleme legate viata sexuala (scaderea libidoului femeii in cursul relatiei, infectii repetate, dureri in timpul actului sexual ).

Partenera unui barbat cu diabet zaharat va trebui informata asupra posibilitatii instalarii tulburarilor de dinamica sexuala la acesta ( disfunctie erectila, ejaculare precoce ), despre agravarea acestora in cazul coexistentei altor factori de risc ( fumat, consum de alcool, dislipidemie, hipertensiune ), precum si despre modalitatile de prevenire si tratament a acestora.

Toate aceste probleme trebuiesc anuntate medicului curant imediat dupa instalarea lor, depasind sentimentele de pudoare pe care o persoana cu diabet le poate incerca, pentru a se putea initia o   cat mai precoce  rezolvare a lor. Existenta unui partener/partenera in viata persoanei cu diabet reprezinta o veriga extrem de importanta, sprijinul acestuia/acesteia fiind esential. Cei doi ar trebui sa formeze o echipa care va functiona cu atat mai eficient cu cat este mai instruita in privinta tuturor aspectelor diabetului zaharat.

6 )Imi doresc un copil. Am aflat ca am D.Z.  Ce se poate intampla ?

Daca persoana care gandeste enuntul de mai sus este un barbat cu diabet zaharat poate afla din paragraful anterior care sunt riscurile legate de o eventuala sarcina a partenerei si care sunt posibilitatile sale de a-si implini dorinta.

Daca insa este vorba de o femeie, ea trebuie sa stie ca , daca are diabet insulinodependent, poate avea o sarcina doar daca diabetul este foarte bine echilibrat si nu exista complicatii ale acestuia. De aceea se impune ca o femeie cu diabet sa foloseasca mijloace contraceptive si sa planifice atent o sarcina , astfel incat sa existe un bun echilibru glicemic atat in timpul preconceptiei cat si in perioada sarcinii.

De asemeni, o femeie cu diabet trebuie sa fie informata despre riscurile materno-fetale in cazurile in care o sarcina a fost conceputa pe un fond de dezechilibru metabolic, cat si despre complicatiile pe termen lung aparute atat la mama cat si la copil. Pe perioada sarcinii o viitoare mamica diabetica va trebui sa-si monitorizeze frecvent glicemiile, datorita instabilitatii glicemice care se instaleaza in aceste situatii, sa colaboreze activ cu echipa formata din  medic diabetolog, medic ginecolog si dupa nastere si medic neonatolog.

In functie de starea copilului va fi stabilit si momentul nasterii precum si modalitatea de a naste.Daca nu exista contraindicatii va fi preferata nasterea naturala, insa nasterea trebuie sa se desfasoare la spital intrucat copilul va avea nevoie de supraveghere medicala permanenta. Postnatal se indica alaptarea la san. Deoarece in timpul alaptarii scade necesarul insulinic glicemiile vor fi atent monitorizate si dozele de insulina vor fi adaptate continuu.

In cazul unui diabet tip 2 ( insulinoindependent ) existent inaintea sarcinii o femeie aflata in aceasta situatie va primi sfatul de a face insulina, dat fiind faptul ca exista anumite riscuri in cazul utilizarii hipoglicemiantelor orale.

7) Copilul meu are diabet. Ce fac in situatia asta ?

Copilaria este pentru noi toti o perioada speciala care ne marcheaza evolutia in viata si care ramane adanc intiparita in memoria noastra si o purtam cu noi in perioada noastra de adulti. Devenind parinti, fiecare dintre noi ne raportam automat la propria copilarie si vrem pentru copii nostri tot ceea ce noi nu am avut. Din pacate, oricat ne-am stradui , sunt situatii care schimba complet cursul dorintelor noastre si una dintre ele este posibila aparitie a unui diabet in viata propriului copil si in viata noastra. Pentru ca un copil cu diabet inseamna de fapt o familie cu diabet. Pentru ca, indiferent de varsta copilului, cei din jurul sau sunt toti implicati intr-un fel sau altul in a trai cu diabet. Cand un parinte afla ca propriul copil sufera o asemenea afectiune , cel mai adesea, are sentimente de furie si revolta, mai ales daca copilul are o varsta foarte mica si are nevoie in permanenta de ajutor. Pentru ca o asemenea afectiune a copilului necesita o atenta monitorizare din partea parintelui atat a valorilor glicemice (ceea ce inseamna mai multe intepaturi pe zi ) cat si a alimentatiei (adica sa reuseasca sa faca sa inteleaga un copil ca nu are voie sa consume dulciuri oricand doreste asta ) si a efortului fizic, ceea ce este , sa recunoastem, foarte greu. Dar practica arata ca se poate si ca rabdarea, perseverenta conlucrarea stransa cu echipa medicala care ingrijeste copilul cu diabet si invatarea din propriile greseli ajuta un parinte al unui copil cu aceasta afectiune sa treaca peste sentimentele negative pe care le poate incerca la aflarea vestii si sa reuseasca sa ofere copilului sau o viata cat mai aproape de normal, chiar daca are “ceva zahar in plus “. Desi perioada copilariei este cea mai activa perioada a vietii ceea ce influienteaza tratamentul diabetului (prin procesul fiziologic al cresterii si dezvoltarii si prin factorii psihosociali caracteristici perioadei ),copilul cu diabet trebuie constientizat treptat ca este un copil sanatos conditionat, ca evolutia sa ulterioara depinde de complianta la dieta si tratament. Pe masura ce creste copilul cu diabet va fi implicat in tratament astfel ca dupa varsta de opt ani sa reuseasca sa-si faca singur insulina si sa-si testeze glicemia. Copilul cu diabet trebuie sa fie implicat in viata sociala ca toti ceilalti copii ( sa mearga la gradinita,la scoala, sa participe la toate activitatile la care participa si ceilalti copii ). Personalul gradinitelor si scolilor frecventate de copii cu diabet trebuie instiintat despre afectiunea acestor copii si educat in ceea ce priveste necesitatea existentei unui orar alimentar ,necesitatea administrarii insulinei si chiar a testarii glicemiei uneori, precum si cum sa actioneze in caz de hipoglicemie.Copilul va purta la scoala cateva cubulete de zahar precum si un flacon cu glucagon. Orele de educatie fizica sunt permise unui copil cu diabet cu precizarea ca trebuie sa manance inaintea orei de sport ( o gustare cu HC) si sa aiba in buzunare zahar pentru o eventuala hipoglicemie.

In 95 % din cazuri copilul cu diabet are nevoie de insulina, insa exista si copii cu diabet cu debut de tip adult care se numeste diabet MODY (Maturity Onset Diabetes of Young ) si care au nevoie de tratament cu antidiabetice orale (pastile ). Exista o perioada in viata copilului cu diabet dar si in viata adultului care se numeste “remisiunea tranzitorie a diabetului “ sau “luna de miere a persoanei cu diabet “perioada in care celulele pancreatice restante asigura o mare parte din insulina zilnica astefel incat necesarul de insulina administrata scade putand chiar sa existe o perioada in care nu mai este nevoie de insulina. Cu cat depistarea diabetului a fost mai precoce si tratamentul insulinic mai bine condus, cu atat remisiunea pare a fi mai precoce si mai prelungita. Remisiunea tranzitorie nu inseamna ca diabetul s-a vindecat. Chiar daca aceasta perioada poate dura si mai multe luni,monitorizarea glicemiilor va fi continua pentru a preveni o eventuala cetoacidoza.

Un copil cu diabet poate fi vaccinat cu toate vaccinurile necesare care se efectueaza in perioada copilariei cu precizarea ca ele trebuiesc facute in perioade de echilibru glicemic si ca sunt contraindicate in perioade de dezechilibru metabolic.

Datorita faptului ca in copilarie si adolescenta au loc o serie de modificari morfologice si psihice si ca orice tulburare de metabolism afecteaza profund cresterea si dezvoltarea exista o serie de afectari ce pot fi intalnite la copii cu diabet . Sindromul Mauriac (complicatie a diabetului incorect tratat) se caracterizeaza printr-o intarziere in dezvoltarea staturo-ponderala. Multi copii su diabet dezechilibrat prezinta o pubertate intarziata si o hipotrofie staturo-ponderala. La baieti se observa o intarziere in cresterea si dezvoltarea oaselor precum si a caracterelor sexuale secundare.La fete se inregistreaza de multe ori o intarziere a menstruatiei sau, cand aceasta a aparut la vreme se constata cicluri neregulate cu perioade de amenoree.

Daca aveti un copil cu diabet incercati sa-i pastrati nestirbita bucuria de a trai supraveghind cu moderatie acest copil pentru a nu-i  crea complexe si pentru a nu crea diferente intre el si ceilalti frati, intre el si ceilalti copii.

8) Ganduri ale unor persoane cu D.Z.

²AM DIABET. SI ?   Din 2002 de cand am aflat de diabet m-am casatorit, am facut un  copil, am deschis un bar si o agentie de casting, am facut un serial tv, 5 filme si 2 emisiuni, nu mai fumez, nu mai beau alcool decat foarte rar si…mananc inca foarte multe dulciuri ! ²

 Dragos Bucur ( actor )

 

²Sunt Corina și sunt programator, soție, pasionată de hand-made, gătit și plimbări cu bicicleta. Îmi plac pisicile, jocurile logice și de atenție și muzica siropoasă. Diabetul … îmi afectează stilul de viață (și pe cei de lângă mine) și e o sursă inepuizabilă de povești (cu happy-end) din viața…cu ceva zahăr în plus. Nu am avut întotdeauna grijă de mine așa cum (încerc) să am acum. Atunci când mi-am dat seama că pentru a controla diabetul, soluția nu este să îl ignor, am cerut ajutor. Și am găsit sprijin în medicul meu. Și în comunitatea online. Mi-am dat seama că nu sunt singură și m-am simțit mai încrezătoare citind povești de succes.

Scrisoare către mine la doisprezece ani La vremea diagnosticului, am fost  copil. Copil, dar suficient de mare încât să înțeleg. Și mi-aș fi dorit să mi se spună mai mult, să întreb mai mult, să înțeleg mai mult. Mi-aș fi dorit să primesc scrisoarea aceasta: Dragă Cori-cea-de-atunci, Știi că nu ești singură, în spital mai sunt atâția copii internați. Ai să afli mai apoi că perioadele de după Sărbători sunt cele mai aglomerate când vine vorba de internări. Dar colegii din saloane îți fac mai ușoare zilele petrecute în spital. Aș vrea să fi păstrat legătura cu copiii de atunci, dar atunci nu știai cât de important e să poți comunica cu cineva care știe cum este să ai diabet. Aș vrea să nu fi vrut să îți ascunzi diabetul atâta vreme. Să nu îți fie rușine să îți iei gustarea sau să tratezi o hipoglicemie sau să te testezi în sala de clasă. Dar nici Cori-cea-de-acum nu se simte comfortabil să facă toate astea în public. Aș vrea să nu te fi întristat atunci când colegii îți scriau în oracol ”Mi-ar plăcea de tine dacă nu ai avea diabet!” și nici să nu fi dat crezare bunicii că ”băieții s-ar putea să fugă când or să afle că ai diabet”. V. n-a fugit și acum aș vrea să nu fi plâns în hohote atunci când i-ai spus despre diabetul tău. ș vrea să nu te fi simțit niciodată vinovată pentru toată atenția ce ți se acorda din cauza diabetului și să nu uiți niciodată cât de important e să ai grijă de tine. Aș vrea să nu-ți fi fost frică și rușine să recunoști că ai mâncat o prajitură, ai sărit peste o masă sau că ai uitat să îți faci insulina. Vei afla mai târziu, că pacientul perfect nu există. Aș vrea să fi știut că se poate! Că vei putea face o mie de lucruri minunate, chiar dacă ai diabet. Că vei avea prieteni minunați care te sprijină necondiționat, chiar dacă înțeleg sau nu. Că vei deveni independentă, că poțivei studia, vedea lumea, munci și iubi. Că îți vei descoperi și depăși limitările fizice. Că te vei putea gândi să devii mamă Aș vrea să te fi bucurat de tot, fără teamă. Cu drag, Cori-cea-de-acum²

 

²Cum e sa fii parintele unui copil cu diabet?  

In primul rind e absolut minunat  sa fii parinte.  Nici o senzatie de pe lume nu poate inlocui sentimentul dat de zimbetul copilului tau cind doarme, de sunetul risului lui, si multe multe altele…  Eu sunt absolut fascinata de risul copilei mele care atunci cind ride o face cu o pofta nebuna, i se lumineaza toata fata, emana veselie prin toti porii. Si, multumesc  lui Dumnezeu  e un copil vesel  care ride foarte des.

Si cred ca orice parinte care  presteaza aceasta ”meserie” cu norma intreaga  si se straduieste sa o faca si bine  afirma macar odata in viata ca a obosit, ca simte ca nu mai poate.

E mai greu pentru noi, cei care avem copilasii diabetici?  Fara a ma victimiza si a ma vaita,   eu cred ca da. Si asta din simplu motiv ca MEREU, ca la fiecare  3 ore  este cite ceva de facut: testare glicemie, insulina, masa, apoi gustare, apoi iar masa principala si insulina, apoi iar gustare  si tot asa… ca sa nu mai spun de  stresul si  frustrarea provocate de valorile glicemice.  E copilul abatut? Nu poti afirma ”las ca-i trece”  ci te intrebi  ”o fi din cauza vreunei hipoglicemii?”  Are copilul usoare (insegnifiante) secretii nazale (alias mucisori)  nu-i poti da Nurofen  si apoi sa spui   ”las ca-i trece” (cum ai face-o probabil daca n-ar avea diabet)  ci incepe batalia in incercarea de a tine glicemia sub control. Esti la petrecere  si copilul tau e in toiul jocului (?)  tu trebuie sa-l chemi ca are  de luat gustarea sau de facut  insulina (in momentele astea mie imi vine sa urlu. Desi am inteles si  imi asum aceasta situatie  data de diabet, in mod paradoxal tocmai in aceste momente vesele  cind vad copila toata un zimbet si o veselie  ma intreb ”de ce ea, de ce nu eu?”  si ma apuca plinsul). Si situatiile de acest gen pot continua…

Dar toate aceste stari negative si oboseala impusa de programul draconic (din cauza necesitatii  testarii glicemiei la miezul noptii sunt nevoita sa dorm doar 6 ore pe noapte)    sunt anihilate asa cum am mai zis  de veselia si jovialitatea copilei (e un copil tare bun)  si de scurtele momente de relaxare.

Un astfel de moment  este pentru mine inghetata de la miezul noptii (dupa culcarea copilei, in asteptarea orei 12.30-01.00 cind trebuie testata glicemia). Este momentul ”maxim” al zilei cind pentru citeva minute ma asez in fotoliu cu o inghetata in mina si deschid TV-ul pe Travel&Living/Discovery.

Nu pot incheia acest post fara  a-mi exprima  recunostinta  si bucuria de a fi ”posesoarea”  unei minunate ”bucati copil”  fara  de care  viata  mea nu ar mai avea  nici un sens.

Asa ca la naiba cu diabetul  ca nu ne-a facut  el pe noi…

Parinte de ‘dulcinel’ ²

 

„Dupa indelungi ezitari ,intr-o dimineata racoroasa mi-am luat inima in dinti si m-am internat in spital…Am cautat sa inlocuiesc internarea cu tratamentul la domicilui din diverse motive ca de exemplu : programul incarcat, frica de spital…Simptomele diabetului pe care-l banuiam de cateva luni, precum si riscurile la care ma supuneam gratuit m-au facut sa indraznesc. Privirea imi era incetosata,urechile imi vuiau,buzele mi se uscasera si de boala, dar si de emotie. Ce va fi ?…Ce va fi mai departe ??? Doream sa ajung cat mai repede in salon, picioarele ma dureau cumplit , dar mi-am impus sa rezist…La inceput am avut glicemia mare,dupa aceea a fost fluctuanta. Pneumonia tratata cu pastile (la cererea mea ) la domiciliu , mi-a mai dat si ea de furca…Am facut o radiografie, am facut o serie de alte investigatii, am facut insulina, perfuzii. Am simtit in tot acest timp : omenia, promptitudinea si profesionalismul colectivului medical.

Salonul 3, in care stau, s-a remarcat prin pacientele sale : prietenoase, linistite si saritoare la nevoie.Cu aceste paciente am putut sa fac schimb de idei, sa-mi mai ridic moralul.

De asemenea vreau sa remarc, ca doamnele asistente fac pe langa activitatea zilnica, medicala, de lupta pentru viata si o activitate de informare a pacientilor cu privire la diabet.In acest sens folosesc : pliante, brosuri, postere, precum si discutii prietenoase, rabdatoare, facute cu atata calm si tact. Fara sa vrem patrundem in aceasta nebuloasa care este Diabetul, despre care nu stim nimic si de care suntem infricosati de-a dreptul.Colectivul medical ne ia de mana si incearca sa ne scoata la lumina.Cata recunostinta merita acesti oameni…

Nu pot decat sa multumesc pentru modul cum am fost tratata de acest colectiv medical. Cred in adancul sufletului meu ca toti pacientii din aceasta Sectie au parte de acelasi tratament si pleaca din spital cu bucuria unui nou inceput… „

Claudia Bajan – Profesor invatamant prescolar

Iuliana Gheorghe – Asistent medical sectia Diabet si Boli Nutritie

Spitalul de Urgenta Ploiesti